Seară de sărbătoare, 31 decembrie 1852, toată „lumea bună” era adunată pentru un eveniment cultural de excepţie – deschiderea solemnă a Teatrului cel Mare, Teatrul Național din Bucureşti, avându-l atunci director pe Costache Caragiale. Sala de spectacole, cu o capacitate redusă, construită iniţial pentru protipendadă, a fost mărită apoi, pentru a cuprinde şi alte categorii de spectatori. …
Pentru Noul An
Când am trecut prin târg, am auzit că, la sfârșit de an, este vremea bilanțurilor și a planurilor de viitor. Se cântărește cu mare grijă tot ceea ce (ni) s-a întâmplat, bun și rău, se pun toate în balanță și se informează populația (sau doar rudele și prietenii, după caz) despre rezultatul obținut. După care, …
Povestea salatei boeuf
Tronează pe mesele noastre de Crăciun sau de Anul Nou și nu cred că există vreun român care să nu știe rețeta acestui fel de mâncare. Mai mult, am auzit de multe ori că este ceva specific românesc. Ajunsese să fie făcută cu parizer în anii 80, dar nu ar fi renunțat nimeni la ea. …
Mirosul de formol al copilăriei mele
Am locuit foarte aproape de această clădire. În fiecare zi, practic, în drumurile mele spre și dinspre școală, treceam pe lângă ea. Tăcută, impozantă, cu acel miros specific care a făcut ca aburii de formol să însemne una dintre aromele copilăriei mele, fără ca ceva să mi se pară sinistru. Dimpotrivă, în anul VI, stagiul …
Antinomii & înseninare… cu Dan C. Mihăilescu
Odilia Roșianu: Născut în 1953 (pe 12 decembrie), în perioada, poate, cea mai neagră din istoria noastră, cu ani plini de prăpăstii adânci în care au fost aruncați în special intelectualii, ați debutat editorial în 1982 (cu Perspective eminesciene) când, de altfel, ați fost și recompensat cu Premiul pentru debut acordat de Uniunea Scriitorilor. Iar …
Continue reading "Antinomii & înseninare… cu Dan C. Mihăilescu"
Patriotism bun. Patriotism rău.
„Valorile de care depinde succesul nostru sunt cinstea, munca, fair-play-ul, curajul, toleranța, curiozitatea, loialitatea și patriotismul – valori tradiționale și adevărate. Ele au reprezentat forța tăcută a progresului nostru de-a lungul istoriei. Și este obligatoriu să ne întoarcem la aceste adevăruri. Fiecare dintre noi are această datorie față de el însuși, față de poporul nostru, …
Good bye, Sir!
Sean Connery, 25.08.1930 – 31.10.2020 L-am iubit. Și nu atunci când era tânăr și-l juca pe invincibilul James Bond, ci în vremea când părul deja îi albise, iar ochii îi jucau scăldați într-o ironie caldă și înțeleaptă. M-am uitat cu pasiune la toate filmele în care apărea, ca să nu mai vorbim despre documentarele pe …
Nu știu nici să scriu, nici să citesc
Eu nu știu să scriu, nici să citesc. De ce? Habar n-am – așa s-a întâmplat. Poate că mi-ar fi plăcut, dar dacă nu a fost să fie, nu mai are rost să mă-ntreb acum. De fapt, cred că sunt fericit(ă) așa. Nu cred că cititul sau scrisul mi-ar fi schimbat în vreun fel viața. …
Alb-roșu, roșu, roșu…
Mărțișorul a avut pentru mine o semnificație specială, nefiind neapărat asociat cu venirea primăverii. A însemnat Mama și ziua ei de naștere. Fiind profesoară, invariabil întreaga noastră casă devenea plină de flori și de șnururi alb-roșii, iar sărbătoarea, cu sau fără musafiri, se simțea prin fiecare fibră. De-atunci, dar mai ales în ultimii ani, de …
O poveste adevărată, cu zâmbet amar
Câteodată, într-un mod straniu, destinele unor oameni valoroși, din domenii complet diferite, sunt legate neașteptat. Poate nu în timpul vieții, dar cu siguranță în apele tulburi ale istoriei. Două nume importante pentru România s-au întâlnit, astfel, peste timp(uri) și personalitățile lor pot fi privite, pentru câteva minute, împreună. Despre cine și despre ce era vorba? …
NIȘTE VORBE 