Sfârșit de martie, 2012. Tatăl meu își trăia ultimele zile. Nimic nu părea că ar fi putut să mai aducă vreo lumină. Și atunci l-am cunoscut pe Amos Oz. Într-un București înzăpezit. Sub cupola Ateneului. Se transformase dintr-un nume scris pe coperta atâtor cărți citite într-un om viu, luminos care n-a ezitat, spre uimirea mea, …
Tag Archives: bucurești
Cu dor, cu praf
Îmi place mirosul lui vara, când totul în jur e încins. Când ies flăcări din el după o ploaie cu tunete și fulgere. Felul în care îmi poartă pașii pe străzile vechi. Cum îmi povestește amintirile lui glorioase și rănite. Deseori, ne plimbăm la braț pe bulevarde largi, ticsite și pline de viață. Nimic nu …
NIȘTE VORBE 